Sunday, April 3, 2011

durere

eri mi-am pierdut aripile.
nu mai pot zbura. 2 pietroaie mi s-au inlantuit in jurul picioarelor. am incercat sa-mi gasesc refugiu in citit. am terminat o carte, si am inceput alta. dar pietrele au crescut si mai greoaie. am incercat sa alin durerea cu vise. zadarnic le-am implorat sa vina, au ramas surde la strigatele mele. doua nopti am dormit iepureste. 5 ore. m-am trezit dimineata ca nu mai puteam respira. am sarit din pat si am alergat spre soare in speranta ca va topi corana de spini care mi s-a infit in creier. s-a topit, si s-a imprastiat in fiecare por intoxicindu-l cu venin. am lasat lacrimile sa-mi curga siroaie fiind sigura ca vor spala inima singerinda. dar ea a inceput sa se zbata ca o pasare in colivie, atit de tare, inkit imi venea sa o zmulg din piept si sa o las sa zboare.

eri dragostea mea mi-a zis ca nu mai stie daca ma iubeste........

eri a inceput sfirsitul...................

Saturday, January 1, 2011

Anul vechi....Anul nou.....

Anul vechi....Anul nou.....
care o fi diferenta intre orice zi a anului si 31 decembrie, inafara de cea impusa de anumite circumstante bine definite care ne dicteaza trecerea de la vechi la nou?
care e farmecul momentului? oare trebuie sa cautam magia acolo unde ea nu e, sau sa o cream cu toata priceperea si iscusinta pentru a o tine minte un an intreg?
cind eram mica magia momentului nu trebuia sa o creiezi, ea exista pentru mine indiferent de circumstante, indiferent de cine ma inconjura si de amplasarea mea fizica. magia imi stapinea toata fiinta.
cu timpul lucrurile au luat o alta intorsatura.
astazi, la miez de noapte, la granita intre alb si negru, eram in piata din centrul orasului, inconjurata de lume bine dispusa, cu o sticla de sampanie in mina, cu mama si sora alturi. si totusi, cit de mult nu am incercat sa-mi inalt moralul alaturi de focurile de artificii ce infloreau pe cer, sufletul meu tot de sticla de sampanie se agata.

nu eram trista, sau melancolica, nu...nici pe departe. doar am incercat sa inteleg de ce nu simt maretia si magia unei clipe care inseamna de fapt o trecere de la trecut la viitor, o granita intre ceea ce am insemnat un an intreg si ceea ce voi rodi in urmatoarele 365 de zile. un momet de intensitate si importanta maxima. rodnic in poveri si de asteptari.
atunci de ce nu am simtit diferenta?

sora-mea era un pic dezorientata toata seara de azi. si cred ca stiu care a fost motivul. citiva prieteni din mica noastra comunitate de la Kisinau, din a carei suflu am facut si noi parte, s-au reunit in Italia pentru a sarbatori revelionul....
da...raspunsul e mai mult decit simplu.
revelionul trebuie sarbatorit in si cu lume multa. pentru a dizolva povara momentului si a o imparti felie cu felie cu cei dragi inimii. cu cit mai multa e lumea in jur cu atiti mai mica e povara. cu atit mai usor e zimbetul ce izvoraste din suflet, cu atit mai luminosi sunt okii, cu atit mai putin iti pasa de clipele neimlipnite ce le-ai scapat in anul ce pleaca si de incertitudinile ce ti le pregateste anul ce vine.
din pacate nu mai sunt copil, a disparut de mutl inocenta si usurinta cu care treceam peste ani, fara sa privesc in urma sau in fata, ci sa ma bucur doar de clipa prezenta.
acum am nevoie de public in jur pentru a-mi arunca povara de pe spate, a rasufla usurata si aprinde luminite tainice ce sa trezeasca magia momentului si sa o pastreze vie si plina de forta inca un an.
atunci, am o singura dorinta pentru urmatorul 31 decembrie. sa fiu inconjurata de lume multa, lume draga, lume scumpa inimii, okilor si sufletului pentru a aprinde, impartasi si pastra cu usurinta magia unei clipe unice.

LA MULTI ANI!!!!!!!!!!!!