Sunday, December 12, 2010

te uita cum ninge decembre...

Te uita cum ninge decembre, prin geamuri iubito priveste.....
asta e dispozitia mea de azi, cu toate ca am intr-o ora examen final, si ghindul ar trebui sa-mi fie la debite si credite, ochii tot la geam imi sunt atintiti. Frumoasa iarna isi asterne pic cu pic matia-i alba, puhava, usoara peste case, imbraca ramurile copacilor, acopera vesmintele trecatorilor grabiti, chiar si biata mea bicicleta aciuata pe balcon nu este scutita de jocul zglobiu al zapezii.
Iuresul fulgilor imi impinzeste sufletul si ma poarta in lumi ce nu mai exista decit in amintirile pastrate cu grija si ascunse adinc intr-un coltisor al mintii.
deodata inima mi se face cit un purice. amintirile nu sunt intotdeauna albite de lumina fericirii....
....e iarna, afara -10, cel putin, zapada pina la genunchi. noi in culmea fericirii, a inceput vacanta. mama ne face bocceluta, ne imbodoleste cu grija, ne duce la gara si ne aseaza in tren. destinatia: la bunei, la Calarasi. suntem patru. eu, sora-mea, si doi verisori. trenul e din ala antic, care opreste la fiecare kilometru, respira din greu, si ne promite o calatorie de cel putin 2 ore. noi, copii fiind, jucam toate jocurile mai noi aparute la scoala, povestim bancuri, si intr-un final, din senin apare ideiea magica sa colindam buneii.
imaginea surprizei ne ameteste si ne inchinta. dar marele impediment e....bunelul. scumpul nostru bunel, ne intilnea la gara. tot drumul ce ne ramasese pina la destinatie am pus la cale strategii si planuri de a... ocoli "obstacolul". ne-a reusit! ne-am ascunt de bunel, in cladirea garii, de unde puteam sa-l urmarim de pe geam. l-am vazut plecind intr-un tirziu, cind nu mai ramasese nici un pasager pe peron, si zgomotul trenului se stinsese demult in zare.
surprinza colindei a fost mare, buneii s-au bucurat........dar mie, pina acum imi ramine in suflet gustul amar si regretul fara margini, cind mi-l amintesc pe scumpul meu bunel, cautind in disperare nepotii, intrebind de lume daca nu ne-a vazut cineva, si apoi merging aproape o ora (atit  drum faceam de la statie pina la casa batrineasca) cu capul plecat, cu inima inghetata, cu mintea infrigurata de ghinduri negre. oare cit l-a costat pe bunel "surpriza" noastra? nu o sa o aflu nicioadata, fiindca nu ne-a reprosato nici o clipa.
scumpul meu bunel, de-ai sti cit de mult mi-asi dori sa mai urc odata in trenul ala antic, sa mai fac un drum greoi de 2 ore, ca apoi sa ies in gara si sa vad zimbetul tau larg, sa ma las cuprinsa in bratele tale si sa-ti spun cit de mult te iubesc!
....te iuta cum ninge decembre....